Alimentul de baza al locuitorilor satului îl reprezinta pâinea. Aceasta se prepara în gospodarie, în general o data pe saptamâna. Drojdia era înlocuita sau completata cu aluat pastrat de la o saptamâna la alta sau cu un preparat special numit cumnau care conserva în stare uscata drojdiile. Pentru prepararea cumnăului se făcea vara un aluat dospit din făină de porumb sau tărâţe, care apoi se usca în podul casei în bucăţi de mărimea unor nuci. De cu seară se pregătea maiaua cu drojdie sau cumnău, a doua zi dimineaţa se frământa în albia mare de lemn, se lăsa să dospească timp în care se ardea cuptorul. Se puneau în cuptor, direct pe vatră, pâini mari de 3 – 4 kg. Astăzi pâinea se procură de la brutărie cu excepţia sărbătorilor când se mai prepară în casă. În anii grei, din lipsă de grâu, se consuma mălai, adică o pâine din făină de porumb. Mămăliga nu a fost un aliment zilnic în hrana populaţiei satului, se consuma mai ales iarna cu produse din carne de porc sau din lapte. Cartofii, varza şi fasolea se consumă curent pregătite în diverse feluri. Carnea se consumă direct, iarna mai mult carne de porc, vara carne de pasăre şi carne şi slănină de porc afumate. Fructele se consumă în stare proaspătă, cele mai obişnuite fiind prunele, perele, vişinele şi strugurii. Merele erau procurate pentru iarnă de la mărarii din părţile Hălmagiului şi Beiuşului prin schimb cu cereale.

       Prunele şi perele erau deseori conservate prin uscare, se numeau poame şi se utilizau în prepararea unui compot numit must, consumat cu precădere în perioadele de post. Vara se prepara şi compot din prune proaspete – chisăliţă de prune consumat ca băutură acrişoară. Înainte de extinderea culturii de viţă-de-vie, în sat se prepara din pere şi mere pădureţe un fel de cidru, o băutură fermentată, acidă şi sifonată numită de localnici ciuderi ce se bea în perioada de iarnă. Bureţii sunt apreciaţi ca delicatese ce se consumă vara şi toamna, dintre cei mai obişnuiţi menţionăm: bureţii gălbănuţi, bureţii usturoi, lăptucile, oienile, roniţele, pitoancele, huhoii, bureţii de prun şi ciupercile de bălegar. Vasele necesare gospodăriei erau aproape exclusiv din lut şi lemn, procurate prin schimb cu cereale de la meşterii bihoreni, la târguri sau în sat unde erau aduse cu căruţele. Se mai păstrează şi astăzi astfel de vase din aproape toate centrele de olărit din apropiere. Pentru păstrat apa în gospodărie se utilizau altădată găleţi şi cofe din lemn, alături de ulcioare şi cănţi de ceramică nesmălţuită iar pentru băut se utilizau căuşe din lemn frumos ornamentate – linguri de apă confecţionate de meşteri din Hăşmaş, Groşeni, Botfei.