Poziţia geografică, la zona de contact dintre regiunea piemontană şi cea de câmpie se reflectă şi în situaţia geologică a localităţii. Pe fondul unui substrat geologic sedimentar se succed, de la est la vest, roci cu vechimi diferite, mărturii ale înaintării treptate a uscatului în Marea Panonică. Depozitele neogene de argile marnoase, nisipuri şi pietrişuri aparţinând Pannonianului, cu largă dezvoltare în zona piemontană îşi au limitele vestice chiar în imediata apropiere de vatra satului, unde se mai menţin încă cu grosimi de 20 – 25 m. Spre vest şi sud-vest se continuă cu depozitele cuaternare de tip deluvial, reprezentate prin pietrişuri şi nisipuri cu o cuvertură de argilă roşietică având grosimi între 5 şi 15 m şi fiind raportate Pleistocenului Superior. Aceste depozite condiţionează câmpia înaltă a Susagului. La sud şi vest se întind depozite aluvionare recente de pietrişuri şi nisipuri din luncile Teuzului şi Crişului Alb, atribuite Holocenului Superior.