În noaptea de dinaintea zilei în care începe semănatul, se zice ca „nu este bine ca bărbatul să se prindă de muierea lui”. Din ziua întâia şi până la încheierea semănatului bărbatul nu avea voie să prăjească pe foc felii de pâine sau de mălai. Nu era bine a semăna grâul în zilele cu ceaţă, deoarece în cazul acesta recolta ar fi fost atacată de tăciune. În dimineaţa primei zile de semănat bărbatul se scula înainte de ivirea zorilor, se îmbrăca cu haine curate, cum cerea datina, ducea boii la păscut astfel încât la ivirea zorilor să poată începe aratul. Unii obişnuiau să ia cu ei la semănat un copil (care era curat) ca să arunce pe brazdă primele boabe. Alţii în momentul când răsărea soarele aruncau în holdă primele seminţe, spunându-se că astfel grâul „va răsări frumos ca soarele”, cu boabe ca soarele. În zilele în care semăna, ca o ultimă interdicţie, era şi aceea a aprinderii focului. Terminarea secerişului de grâu era marcată de „făcutul cununii”. Din lan erau alese spicele cele mai mari şi apoi împletite frumos. Aceste cununi le puneau fetele pe cap la întoarcerea în sat, semn vizibil al hărniciei şi belşugului.

       Acasă ele erau atârnate pe perete unde stăteau până la vremea semănatului când boabele din spicele cununii erau scoase şi amestecate cu grâul de semănat. Aşadar pâinea de fiecare zi era o veşnică împletire a pâinii vechi cu pâinea nouă. Recoltarea porumbului era un nou prilej de bucurie, în mod obişnuit se recoltau ştiuleţii fără pănuşi, dar cel puţin o parte erau aduşi în gospodărie, înveliţi în pănuşi şi depozitaţi în şoproane sau colne. Depănuşatul se făcea mai târziu, când se termina lucrul la câmp sau când timpul nu permitea lucrul afară. Atunci se organiza în acest scop o clacă la care erau invitaţi vecinii, se glumea, se dezbăteau probleme ale satului şi se închina cu câte o sticlă de răchie. În timpul iernii mai erau organizate: claca pentru cărat gunoiul, la care participau bărbaţii şi claca pentru torsul cânepii. La care participau femeile. Claca reprezenta un frumos obicei de întrajutorare, care se încheia de fiecare dată cu o petrecere binemeritată.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

clear formPost comment